CIPRALEX prospect – farmacie online

CIPRALEX

Denumire       CIPRALEX 15 mgProspect

Descriere        Tratamentul episoadelor de depresie majoră.Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie

Denumire comuna internationala     ESCITALOPRAMUM

Actiune terapeutica   ANTIDEPRESIVE INHIBITORI SELECTIVI AI RECAPTARII SEROTONINEI

Prescriptie      P-RF – Medicamente si produse medicamentoase care se elibereaza in farmacii pe baza de prescriptie medicala care se retine la farmacie

Forma farmaceutica  Comprimate filmate

Concentratia   15mg

Ambalaj          Cutie x 1 blist. alb din PVC-PE-PVDC/Al x 14 compr. filmate

Valabilitate ambalaj  3 ani

Cod ATC          N06AB10

Firma – Tara producatoare    H. LUNDBECK A/S – DANEMARCA

Autorizatie de punere pe piata         H. LUNDBECK A/S – DANEMARCA


REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS

CIPRALEX® 5 mg

CIPRALEX® 10 mg

CIPRALEX® 15 mg

CIPRALEX® 20 mg.

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

CIPRALEX 5 mg: Un  comprimat filmat conţine escitalopram 5 mg (sub formă de oxalat).

CIPRALEX 10 mg: Un  comprimat filmat conţine escitalopram 10 mg (sub formă de oxalat).

CIPRALEX 15 mg: Un  comprimat filmat conţine escitalopram 15 mg (sub formă de oxalat).

CIPRALEX 20 mg: Un  comprimat filmat conţine escitalopram  20 mg (sub formă de oxalat).

Pentru excipienţi vezi pct. 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

CIPRALEX 5 mg:  Comprimate filmate rotunde, albe, biconvexe, marcate pe o faţă cu „EK”.

CIPRALEX 10 mg: Comprimate filmate, albe, ovale, cu şanţ median şi marcate cu literele „EL” pe una din feţe.

CIPRALEX 15 mg: Comprimate filmate, albe, ovale, cu şanţ median şi marcate cu literele „EM” pe una din feţe.

CIPRALEX 20 mg: Comprimate filmate, albe, ovale, cu şanţ median şi marcate cu literele „EN” pe una din feţe.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul episoadelor de depresie majoră.

Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie.

4.2 Doze şi mod de administrare

Nu a fost demonstrată siguranţa în administrarea unor doze zilnice mai mari de 20 mg.

Cipralex se administrează în doză zilnică unică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.

Episoade de depresie majoră

Doza obişnuită este de 10 mg escitalopram o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la maximum 20 mg escitalopram pe zi.

În general sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a se obţine un răspuns antidepresiv. După ce simptomele dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni pentru consolidarea răspunsului.

Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie

Se recomandă o doză iniţială de 5 mg escitalopram pentru prima săptămână înainte de a se creşte doza la 10 mg escitalopram pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg escitalopram pe zi în funcţie de răspunsul individual al pacientului.

Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează câteva luni.

Pacienţi vârstnici (>65 ani)

Tratamentul iniţial trebuie să fie jumătate din doza recomandată uzual, şi trebuie  luată în considerare doza maximă cea mai mică. (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

Copii şi adolescenţi (<18 ani)

Nu se recomandă administrarea de escitalopram deoarece nu a fost investigată siguranţa şi eficacitatea produsului la acest grup de populaţie.

Insuficienţă  renală

Nu este necesară adaptarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată. Este necesară prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală severă (CLCR sub 30 ml/min) (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

Insuficienţă hepatică

Se recomandă o doză iniţială de 5 mg escitalopram pe zi primele 2 săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg escitalopram (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

Pacienţi cu activitate scăzută a CYP2C19

La pacienţii cu activitate scăzută a CYP2C19, se recomandă o doză iniţială de 5 mg escitalopram pe zi în primele 2 săptămâni de tratament. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută la 10 mg escitalopram (vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice).

Înteruperea tratamentului

Pentru întreruperea tratamentului doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de 1-2 săptămâni pentru a se evita reacţiile posibile asociate întreruperii tratamentului (de abstinenţă)(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare din excipienţii produsului.

Tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi ireversibili de monoaminooxidază (vezi pct.4.5 Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni).

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale

Nu se recomandă utilizarea la copii şi adolescenţi sub 15 ani deoarece nu s-au efectuat studii pentru acest grup de populaţie.

În cazul administrării medicamentelor din clasa Inhibitorilor Selectivi ai Recaptării  Serotoninei (ISRS) trebuie luate următoarele precauţii speciale:

Anxietate paradoxală

Unii pacienţi cu tulburări de panică pot avea simptome de creştere a anxietăţii la începutul tratamentului cu antidepresive. Această reacţie paradoxală diminuă de obicei în cursul a 2 săptămâni de tratament continuu. Se recomandă o doză iniţială mică pentru a reduce probabilitatea de apariţie a efectul anxiogen (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).

Convulsii

Tratamentul trebuie întrerupt la pacienţii la care apar convulsii. La pacienţii cu epilepsie instabilă ISRS trebuie evitate, iar cei cu epilepsie controlată necesită supraveghere atentă. ISRS trebuie întrerupte dacă se observă o creştere a frecvenţei convulsiilor.

Mania

ISRS trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu manie/hipomanie în antecedente. Aceste medicamente trebuie întrerupte la toţi pacienţii care intră în faza de manie.

Diabet zaharat

Tratamentul cu ISRS poate modifica controlul glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat. Poate fi necesară adaptarea dozelor de insulină şi/sau antidiabetice orale.

Tendinţa de suicid

În general experienţa clinică a evidenţiat faptul că ISRS pot creşte riscul tendinţei de suicid în primele săptămâni de tratament. Este important ca pacienţii să fie atent supravegheaţi în această perioadă.

Hiponatremia

În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremia datorată probabil secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic (ADH) care în general a dispărut la întreruperea tratamentului. Se recomandă precauţii la pacienţii cu acest risc, în special la vârstnici, la pacienţi cu ciroză sau la pacienţi care iau concomitent medicamente care sunt cunoscute ca având efect hiponatremic.

Hemoragii

În cursul tratamentului cu ISRS au fost raportate cazuri de sângerări subcutanate anormale sub formă de echimoze şi purpură. Se recomandă precauţii la pacienţii care utilizează ISRS, în special dacă utilizează concomitent anticoagulante orale, medicamente care sunt cunoscute că afectează funcţia plachetară (de exemplu medicamente antipsihotice atipice şi fenotiazine, majoritatea medicamentelor antidepresive triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroide (AINS), ticlopidina şi dipiridamolul) şi la pacienţii cu tendinţă de sângerare.

TEC (terapie electroconvulsivă)

Există date clinice limitate privind administrarea concomitentă a ISRS şi TEC, de aceea se recomandă precauţie în aceste cazuri.

Inhibitori MAO-A reversibili, selectivi

În general nu se recomandă asocierea escitalopram cu IMAO-A datorită riscului  declanşării sindromului serotoninic (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni).

Tratamentul concomitent cu IMAO ireversibili este prezentat la pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni.

Sindromul serotoninic

Se recomandă precauţii în cazul administrării concomitente de escitalopram şi medicamente cu efecte serotoninergice precum sumatriptan sau alţi triptani, tramadol şi triptofan.

În cazuri rare, sindromul serotoninic a fost raportat la pacienţi care au utilizat concomitent ISRS cu produse serotoninergice. Apariţia unor simptome combinate precum agitaţie, tremor, mioclonus şi hipertermie poate fi o indicaţie a dezvoltării sindromului serotoninic. În cazul în care apare această simptomatologie, tratamentul cu ISRS şi produse serotoninergice trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat un tratament simptomatic.

Produse care conţin sunătoare (Hypericum perforatum)

Utilizarea concomitentă a ISRS cu remedii care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) poate determina creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente, alte interacţiuni).

Reacţii la întreruperea tratamentului

Pentru întreruperea tratamentului cu Cipralex, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de 1-2 săptămâni pentru a evita posibilele reacţii de dependenţă (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).

Insuficienţa coronariană

Pe baza experienţei clinice limitate, se impune prudenţă la pacienţii cu insuficienţă coronariană (vezi pct. 5.3 Date preclinice de siguranţă).

4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni

Interacţiuni farmacodinamice

Asocieri contraindicate:

IMAO neselectivi

S-au raportat cazuri de reacţii grave la pacienţii care au primit un ISRS în combinaţie cu un IMAO neselectiv, cât şi la pacienţii care au întrerupt recent tratamentul cu ISRS şi au început tratamentul cu IMAO (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii). În unele cazuri pacienţii au dezvoltat sindrom serotoninic (vezi pct. 4.8 Reacţii adverse).

Este contraindicată asocierea escitalopramului cu IMAO neselectivi. Tratamentul cu escitalopram poate fi început la 14 zile după încetarea tratamentului cu un IMAO ireversibil şi la cel puţin 1 zi după întreruperea tratamentului cu IMAO reversibil cum este moclobemida. Este necesară o perioadă de cel puţin 7 zile după întreruperea tratamentului cu escitalopram, înainte de a începe tratamentul cu un IMAO neselectiv.

Asocieri nerecomandate:

IMAO-A reversibili, selectivi (moclobemida)

Nu este recomandată asocierea escitalopram cu un IMAO datorită riscului apariţiei sindromului serotoninic (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale). Dacă însă o astfel de asociere se dovedeşte necesară, trebuie iniţiată la un dozaj minim recomandat şi sub supraveghere clinică atentă.

Asocieri care necesită precauţii la utilizare:

Selegilina

Asocierea cu selegilină (un IMAO-A ireversibil) necesită precauţii datorită riscului dezvoltării sindromului serotoninic. Dozele de selegilină până la 10 mg pe zi prezintă siguranţă la administrarea concomitentă cu citalopram racemic.

Medicamente  serotoninergice

Administrarea în asociere cu medicamente serotoninergice (de exemplu tramadol, sumatriptan şi alţi triptani) poate determina sindrom serotoninic.

Produse care scad pragul convulsiv

ISRS pot scădea pragul convulsiv. Sunt necesare precauţii la utilizarea concomitentă a altor produse capabile să coboare acest prag.

Litiu, triptofan

S-au raportat efecte la utilizarea concomitentă ISRS cu litiu sau triptofan, de aceea sunt necesare precauţii în cazul acestor asocieri.

Produse care conţin sunătoare (Hypericum perforatum)

Utilizarea concomitentă a ISRS cu remedii care conţin sunătoare (Hypericum perforatum) poate duce la creşterea incidenţei reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

Hemoragii

În cazul utilizării concomitente de escitalopram cu anticoagulante orale pot să apară efecte datorate modificării efectelor anticoagulante. Trebuie să fie supravegheată coagularea sanguină la pacienţii care primesc anticoagulante orale când încep sau întrerup tratamentul cu escitalopram (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale).

Alcool etilic

Nu este de aşteptat nici o interacţiune de natură farmacodinamică sau farmacocinetică între escitalopram şi alcool. Totuşi, ca şi în cazul celorlalte produse cu efecte psihotrope, nu este recomandabil consumul de alcool etilic în cursul tratamentului cu escitalopram.

Interacţiuni farmacocinetice

Influenţa altor produse asupra farmacocineticii escitalopram

Metabolizarea  escitalopramului se face în principal la nivelul CYP2C19. În măsură mai mică pot contribui şi CYP3A4 şi CYP2D6. Metabolizarea metabolitului principal, S-DCT (escitalopram demetilat) pare să fie catalizată parţial de CYP2D6.

Administrarea concomitentă a produselor care inhibă CYP2C19 poate produce creşterea concentraţiilor plasmatice de escitalopram. Se recomandă precauţii în cazul utilizării concomitente a acestor produse, cum ar fi omeprazolul. Poate fi necesară reducerea dozei de escitalopram.

Administrarea concomitentă de citalopram racemic cu cimetidină (care este un inhibitor enzimatic moderat general) produce creşterea concentraţiilor plasmatice a racematului (o creştere de sub 45%). Prin urmare sunt necesare precauţii la limita superioară a intervalului dozei de escitalopram dacă este utilizat concomitent cu doze mari de cimetidină. Citalopram a fost dozat nestereoselectiv şi de aceea mărimea creşterii enantiomerului S activ farmacologic (escitalopram) este necunoscută. De aceea, aceste date trebuie interpretate cu atenţie.

Efectul escitalopram asupra farmacocineticii altor produse medicamentoase

Escitalopram este un inhibitor al enzimei CYP2D6. Se recomandă precauţii în cazul asocierii de escitalopram cu produse medicamentoase al căror metabolism este mediat în special de această enzimă şi au un index terapeutic îngust, cum sunt de exemplu flecainida, propafenona şi metoprololul (când sunt utilizate în insuficienţă cardiacă) sau unele produse care acţionează pe SNC şi sunt metabolizate în principal de CYP2D6, de exemplu medicamente antidepresive precum desipramină, clomipramină şi nortriptilină sau antipsihotice cum este risperidona, tioridazina şi haloperidolul. Este necesară adaptarea dozajului.

Administrarea concomitentă cu desipramină sau metoprolol produce în ambele cazuri dublarea concentraţiilor plasmatice a celor două substraturi CYP2D6.

Studiile in vitro au demonstrat că escitalopram poate, de asemenea, determina o uşoară inhibiţie a CYP2C19. Se recomandă precauţie în administrarea concomitentă a produselor medicamentoase metabolizate prin CYP2C19.

4.6 Sarcina şi alăptarea

Sarcina

Nu sunt disponibile date clinice privind administrarea de escitalopram la gravide.

În studiile de toxicitate privind reproducerea la şobolan efectuate cu escitalopram, au fost observate efecte embrio-fetotoxice, dar fără o incidenţă crescută a malformaţiilor (vezi pct. 5.3 Date preclinice de siguranţă). Riscurile la om nu se cunosc, de aceeaCipralex nu poate fi utilizat în cursul sarcinii, numai dacă este absolut necesar şi numai după o apreciere atentă a raportului risc/beneficiu.

Alăptarea

Este de aşteptat ca escitalopram să fie excretat în laptele uman.

Femeile care alăptează nu trebuie să utilizeze escitalopram sau alăptarea trebuie întreruptă în cursul tratamentului.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Deşi nu s-a dovedit că escitalopram afectează intelectul sau performanţele psihomotorii, oricare produs medicamentos psihoactiv poate afecta capacitatea de a judeca sau îndemânarea. Pacienţii trebuie atenţionaţi cu privire la riscul potenţial de a influenţa abilitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Reacţiile adverse sunt mai frecvente în primele 1-2 săptămâni de tratament şi de obicei scad în intensitate şi frecvenţă odată cu continuarea tramentului.

Întreruperea bruscă a adminstrării după tratamentul prelungit cu ISRS poate determina la unii pacienţi sindrom de abstinenţă. Deşi se pot produce reacţii aparţinând sindromului de abstinenţă la încetarea terapiei, datele preclinice şi clinice disponibile nu sugerează că ISRS determină dependenţă.

Nu au fost evaluate în mod sistematic produce reacţiile aparţinând sindromului de abstinenţă la escitalopram. Au fost remarcate produce reacţii aparţinând sindromului de abstinenţă la citalopram racemic manifestate prin: ameţeli, cefalee şi greaţă. Majoritatea acestora sunt uşoare şi autolimitate.

S-au produs mai frecvent următoarele reacţii adverse la escitalopram comparativ cu placebo aşa cum au rezultat din studiile controlate dublu orb cu placebo. Frecvenţele prezentate în tabelul de mai jos nu sunt corectate faţă de placebo.

Tulburări metabolice şi de nutriţie Frecvente (1-10%) reducerea apetitului alimentar
Tulburări psihice Frecvente (1-10%) reducerea libidoului,

anorgasmie (la femei)

Tulburări ale sistemului nervos Frecvente (1-10%)

Mai puţin frecvente

(0,1-1%)

insomnie, somnolenţă,

ameţeli

modificarea de gust, tulburări de somn

Tulburări respiratorii, la nivelul toracelui şi mediastinului Frecvente (1-10%) sinuzită, căscat
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente (>10%)

Frecvente (1-10%)

greaţă

diaree, constipaţie

Tulburări la nivelul tegumentelor şi ţesutului subcutanat Frecvente (1-10%) transpiraţie abundentă
Tulburări la nivelul aparatului genital şi sânului Frecvente (1-10%) Tulburări de ejaculare, impotenţă sexuală
Corpul ca întreg şi

condiţii de administrare

Frecvente (1-10%) Oboseală, hipertermie

Următoarele reacţii adverse sunt comune întregii clase de medicamente ISRS:

Tulburări cardiovasculare – hipotensiune posturală

Tulburări metabolice şi de nutriţie – hiponatremie, secreţie anormală a ADH

Tulburări oculare – tulburări de vedere

Tulburări gastro-intestinale – greaţă, vărsături, uscăciunea gurii, diaree, anorexie.

Tulburări generale – insomnie, ameţei, oboseală, somnolenţă accentuată, reacţii anafilactice

Tulburări hepato-biliare – modificarea rezultatelor testelor hepatice

Tulburări la nivel osteo-muscular – artralgii, mialgii

Tulburări neurologice – convulsii, tremor, tulburări de mişcare, sindrom serotoninic

Tulburări psihice – halucinaţii, manie, stare de confuzie, agitaţie, anxietate, depersonalizare, atac de panică, nervozitate

Tulburări la nivelul aparatului  urinar – retenţie de urină

Tulburări la nivelul aparatului reproducător – galactoree, disfuncţii sexuale inclusiv impotenţă sexuală, tulburări de ejaculare, anorgasmie

Tulburări la nivelul tegumentelor – rash, echimoze, prurit, angioedem, transpiraţie.

4.9 Supradozaj

Toxicitate

Datele clinice privind supradozajul cu escitalopram sunt reduse.Totuşi, s-a remarcat că la doze de 190 mg de escitalopram nu s-au raportat simptome grave.

Simptome

Simptomele supradozajului cu citalopram racemic (>600 mg): ameţeli, tremor, agitaţie, somnolenţă, inconştienţă, convulsii, tahicardie, modificări ECG – modificări ST-T, lărgirea complexului QRS, prelungirea intervalului QT, aritmii, deprimare respiratorie, vărsături, rabdomioliză, acidoză metabolică, hipokaliemie. Se presupune că supradozele cu escitalopram vor produce simptome similare.

Tratament

Nu există antidot specific. Se stabileşte şi se menţine permeabilă calea respiratorie, se asigură menţinerea adecvată a oxigenării şi funcţiei respiratorii. Trebuie efectuate spălături gastrice cât mai curând după ingestia orală a medicamentului. Folosirea cărbunelui activat trebuie luată în considerare. Se recomandă monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale împreună cu măsuri simptomatice de susţinere.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei

Cod ATC: N06A B10

Mecanism de acţiune

Escitalopram este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (5-HT). Inhibarea recaptării 5-HT este singurul mecanism de acţiune care explicăefectele farmacologice şi clinice ale escitalopramului. Escitalopram nu are sau are o afinitate slabă pentru o serie de receptori incluzând 5-HT1A, 5-HT2, DAD1 şi D2, adrenoreceptori 1, 2, , receptorii histaminici H1, muscarinici, benzodiazepinici şi opioizi.

Eficacitate clinică

Escitalopram a fost găsit eficace în tratamentul de fază acută al episoadelor depresive majore în trei din patru studii dublu-oarbe, pe termen scurt (8 săptămâni), controlate placebo. Într-un studiu de profilaxia recăderilor pe termen lung, 274de pacienţi care au răspuns pe parcursul primelor 8 săptămâni ale studiului deschis la tratamentul cu escitalopram 10 sau 20 mg/zi, au fost trataţi aleator în continuare cu escitalopram la aceeaşi doză, sau cu placebo, pentru următoarele 36 de săptămâni. În acest studiu, pacienţii care au primit în continuare escitalopram au avut un timp de recădere semnificativ mai lung în timpul celor 36 de săptămâni, comparativ cu cei care au primit placebo.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Absorbţia este aproape completă şi independentă de ingestia de alimente. Timpul mediu (Tmax mediu) este de 4 ore după doze multiple. Ca şi în cazul citalopramului racemic, biodisponibilitatea absolută a escitalopramului este de aşteptat să fie de aproximativ 80%.

Distribuţie

Volumul  aparent  de  distribuţie  (Vd/F) după administrare orală  este de  aproximativ  12-26 l/kg. Legarea  de  proteinele  plasmatice este sub 80% atât pentru escitalopram cât şi pentru principalii săi metaboliţi.

Biotransformare

Escitalopramul este metabolizat pe cale hepatică în metaboliţii escitalopram demetilat şi escitalopram didemetilat. Ambii metaboliţi sunt farmacologic activi. În plus, azotul poate fi oxidat în formă de de N-oxid-metabolit. Atât substanţa activă cât şi metaboliţii acesteia se excretă parţial sub formă de glucuronizi. După administrarea de doze multiple, concentraţiile medii ale metaboliţilor demetil şi didemetil au de obicei valori de 28-31% şi respectiv <5% raportând la concentraţia de escitalopram. Biotransformarea escitalopramului în metabolitul escitalopram demetil este mediată iniţial de către CYP2C19. Sunt posibile şi contribuţiile enzimelor CYP3A4 şi CYP2D6.

Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) după doze multiple este de aproximativ 30 de ore, iar clearance-ul plasmatic (Cl) este de aproximativ 0,6 l/min. Metaboliţii principali au un timp de înjumătăţire plasmatică semnificativ mai mare. Se consideră că escitalopram şi metaboliţii principali se elimină atât pe cale hepatică (metabolic) cât şi pe cale renală, astfel că mare parte din doză se excretă sub formă de metaboliţi în urină.

Farmacocinetica este liniară. Concentraţiile plasmatice de echilibru se obţin după aproximativ 1 săptămână. Valoarea concentraţiei de echilibru în plasmă este de 50 nmol/l (cu un interval de 20-125 nmol/l) şi se obţine după o doză zilnică de 10 mg.

Pacienţi  vârstnici (>65 ani)

Escitalopramul pare să se elimine mai lent la pacienţii vârstnici faţă de cei tineri. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) este la pacienţii vârstnici cu aproximativ 50% mai mare faţă de voluntarii sănătoşi tineri (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).

Insuficienţă hepatică

Nu s-a studiat administrarea de escitalopram la pacienţi cu funcţia hepatică redusă. Pentru citalopramul racemic timpul de înjumătăţire plasmatică a fost de aproximativ două ori mai lung (83 faţă de 37 ore) şi concentraţia plasmatică la starea de echilibru a fost cu aproximativ 60% mai mare la pacienţii cu funcţie hepatică redusă decât la cei cu funcţia hepatică normală. Farmacocinetica metaboliţilor nu a fost studiată la acest grup de populaţie. Concentraţia de citalopram a fost măsurată fără stereoselectivitate şi de aceea mărimea creşterii S-enantiomerului activ (escitalopram) nu este cunoscută. De aceea, aceste date trebuie interpretate cu atenţie (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare).

Insuficienţã renalã

S-au observat valori mai mari pentru timpul de înjumătăţire plasmatică şi o uşoară creştere a ASC la pacienţii cu funcţie renală redusă (CLcr 10-53 ml/min). Nu au fost studiate concentraţiile plasmatice ale metaboliţilor, dar acestea pot fi crescute (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de adminstrare).

Polimorfism

S-a observat că metabolizanţii mai slabi în ceea ce priveşte CYP2C19, au concentraţii plasmatice duble de escitalopram faţă de metabolizanţii mai rapizi. Nu au fost observate modificări ale ASC pentru metabolizanţii slabi în ceea ce priveşte CYP2D6 (vezi pct.4.2 Doze şi mod de adminstrare).

5.3 Date preclinice de siguranţă

Nu a fost efectuat întregul set de studii preclinice convenţionale cu escitalopram deoarece studiile toxicocinetice şi toxicologice cu escitalopram şi citalopram la şobolan au indicat profile similare. De aceea, s-a considerat că toate informaţiile obţinute pentru citalopram pot fi extrapolate la escitalopram.

Escitalopramul şi citalopramul au produs toxicitate cardiacă, inclusiv congestie cardiacă, după câteva săptămâni de tratament în studii toxicologice comparative efectuate la şobolan în care s-au utilizat doze care au produs o toxicitate generală. Cardiotoxicitatea pare să se coreleze mai curând cu vârful concentraţiilor plasmatice decât cu expunerea sistemică (ASC). Concentraţiile plasmatice maxime fără efect terapeutic au fost mai mari (de 8 ori) faţă de dozele utilizate în practica clinică, în timp ce ASC pentru escitalopram a fost numai de 3-4 ori mai mare decât valorile obţinute în practica clinică. Valorile ASC pentru enantiomerul S al citalopramului au fost de 6-7 ori mai mare decât în cazul practicii clinice. Aceste rezultate sunt probabil datorate influenţei exagerate asupra aminelor biogene, cum ar fi efectele farmacologice secundare până la primare, consecinţă a efectelor hemodinamice (redducerea fluxului coronarian) şi ischemiei. Totuşi, mecanismul exact al cardiotoxicităţii nu este clar. Experienţa clinică cu citalopram şi cea din studiile clinice cu escitalopram, nu evidenţiază că aceste rezultate au corelare clinică.

După tratamentul prelungit cu escitalopram şi citalopram la şobolan s-a observat o creştere a conţinutului de fosfolipide în unele ţesuturi, ca de exemplu la nivelul plămânului, epididimului şi ficatului. Valorile acestor concentraţii în epididim şi ficat au fost similare celor de la om. Efectul este reversibil după încetarea tratamentului. Acumularea de fosfolipide (fosfolipidoză) a fost observată la animale în cazul utilizării multor medicamente cu caracter cationic amfifilic. Nu se ştie dacă acest fenomen are relevanţă semnificativă la om.

Au fost observate efecte embriotoxice în studiile de toxicitate la şobolan (reducerea greutăţii fetale şi întârzierea reversibilă în osificare) la expuneri (exprimate prin ASC) în exces faţă de valorile din practica clinică. Nu s-a remarcat o creştere a frecvenţei de apariţie a malformaţiilor. Un studiu pre- şi post-natale au indicat o supravieţuire redusă în cursul perioadei de alăptare pentru expuneri (exprimate prin ASC) în exces faţă de cele utilizate clinic.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Nucleu: talc, croscarmeloză sodică, celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.

Film: Opadry OY-S-28849 (hipromeloză 5 mPa.s., macrogol 400, dioxid de titan (E 171), apă purificată).

6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.

6.3 Perioada de valabilitate

3 ani

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra în ambalajul original.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cipralex 5 mg

Cutie cu 1 blister a 14 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere a câte 14 comprimate filmate.

Cutie cu 4 blister a câte 14 comprimate filmate.

Cipralex 10 mg

Cutie cu 1 blister a 14 comprimate filmate.

Cutie cu 2 blistere a câte 14 comprimate filmate.

Cutie cu 4 blister a câte 14 comprimate filmate.

Cipralex 15 mg

Cutie cu 2 blistere a câte 14 comprimate filmate.

Cipralex 20 mg

Cutie cu 2 blistere a câte 14 comprimate filmate.

6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi manipularea sa

Nu sunt necesare

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

H.Lundbeck A/S

Ottiliavej 9, 2500 Valby-Copenhaga, Danemarca

8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE

Cipralex 5 mg

3725/2003/01-02-03

Cipralex 10  mg

3726/2003/01-02-03

Cipralex 15 mg

3727/2003/01

Cipralex 20 mg

3728/2003/01

9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI

Autorizare –August, 2003

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Februarie, 2004

This entry was posted in Medicamente. Bookmark the permalink.

Comments are closed.